Mașina pe firmă: regulile fiscale privind TVA și cheltuielile deductibile până în 2026

Mașina pe firmă: regulile fiscale privind TVA și cheltuielile deductibile până în 2026

Deductibilitate limitată la 50% pentru uzul mixt

Antreprenorii și persoanele fizice autorizate care folosesc un autoturism atât în scop de afaceri, cât și personal, se supun unor reguli fiscale stricte privind deducerea taxei pe valoarea adăugată. Pentru autoturismele de până la 3.500 kg și cu cel mult 9 locuri, legislația actuală limitează dreptul de deducere a TVA la 50% în cazul utilizării mixte. Această măsură, aplicabilă societăților, PFA-urilor și profesiilor liberale înregistrate în scopuri de TVA, este valabilă de la 1 ianuarie 2024 până la 31 decembrie 2026, conform unei decizii a Consiliului Uniunii Europene.

Limitarea nu vizează doar prețul de achiziție al mașinii, ci se extinde la toate costurile de exploatare. Facturile pentru combustibil, reparații, piese de schimb, asigurări RCA și CASCO, rovinietă, taxe de drum și parcare sunt afectate. Concret, doar jumătate din TVA-ul aferent acestor cheltuieli poate fi dedus. Cealaltă jumătate, nedeductibilă, se adaugă la costul de achiziție al bunului sau serviciului respectiv, devenind o cheltuială pentru firmă. Prevederile sunt cuprinse în Codul Fiscal și normele sale de aplicare.

Deducerea integrală, de 100%, este posibilă, însă condițiile sunt riguroase. Companiile pot beneficia de ea doar dacă demonstrează cu documente justificative, precum o foaie de parcurs completată zilnic, că autoturismul este utilizat exclusiv în scopul activității economice. Persoanele fizice care cumpără un autoturism pentru uz strict personal nu au drept de deducere a TVA. Potrivit legislației menționate în documentele de referință, cota standard de TVA în România este 21%, iar o cotă redusă de 11% se aplică anumitor categorii prin Legea nr. 141/2025, începând cu 1 august 2025.

Diferențe majore între microîntreprinderi și firmele pe impozit pe profit

Tratamentul fiscal al utilizării personale a mașinii de serviciu diferă semnificativ în funcție de regimul de impozitare al firmei. Pentru microîntreprinderi, folosirea autoturismului în afara orelor de program este considerată un avantaj de natură salarială. Ca urmare, acest avantaj intră în baza de calcul a impozitului pe veniturile din salarii și a contribuțiilor sociale obligatorii.

Situația este alta în cazul societăților plătitoare de impozit pe profit care aplică deja limitarea la 50% a deductibilității cheltuielilor cu mașina, conform Codului Fiscal. Pentru acestea, avantajele rezultate din folosirea personală a vehiculului de către un angajat nu sunt supuse impozitului pe venit și contribuțiilor sociale la nivelul salariatului. Astfel, două firme cu mașini și costuri identice pot avea un impact fiscal final complet diferit asupra angajatului, în funcție de încadrarea fiscală. Informațiile sunt detaliate în diverse analize fiscale, inclusiv în documentarea GetPony.

Când un autoturism din patrimoniul companiei este folosit exclusiv în scop personal, avantajul în natură se evaluează lunar prin aplicarea unui procent de 1,7% la valoarea de intrare a vehiculului. Suma rezultată este asimilată veniturilor din salarii și se impozitează cu 10%. O excepție importantă este deplasarea zilnică a angajatului de la domiciliu la locul de muncă și retur, care nu este considerată avantaj impozabil.

Reguli specifice pentru PFA

Persoanele fizice autorizate și profesiile liberale înregistrate în scopuri de TVA urmează aceeași logică de deducere a TVA ca și firmele, de 50% sau 100%, în funcție de modul de utilizare a mașinii. Totuși, dacă autoturismul folosit pentru activitate este proprietatea personală a titularului PFA, cheltuielile devin 0% deductibile în absența unui contract de comodat sau de închiriere între persoana fizică și PFA. În plus, plafonul de amortizare pentru autoturismele achiziționate prin PFA este limitat la 1.500 de lei pe lună, o regulă care rămâne în vigoare și în 2026.