Un salariat care consideră că a fost concediat în mod abuziv sau nelegal poate ataca decizia angajatorului în instanță, având la dispoziție un termen general de 45 de zile calendaristice pentru a depune contestația. Termenul începe să curgă de la data la care i-a fost comunicată oficial decizia de încetare a contractului de muncă. În cazul specific al unei concedieri disciplinare, termenul legal este mai scurt, de 30 de zile calendaristice.
O concediere este considerată nelegală atunci când angajatorul nu respectă prevederile Codului Muncii sau ale contractului individual ori colectiv de muncă. Principalele motive care pot duce la anularea unei astfel de decizii sunt lipsa unei cauze reale și serioase, nerespectarea procedurii legale sau invocarea unor motive interzise de lege, precum discriminarea, graviditatea sau existența unui concediu medical. Procedura legală impune, de exemplu, acordarea unui preaviz sau efectuarea unei cercetări disciplinare prealabile, în funcție de caz.
Decizia de concediere trebuie să fie întocmită obligatoriu în scris și să fie motivată. Documentul trebuie să conțină explicit motivele de fapt și de drept care stau la baza măsurii, durata preavizului acordat și, în situația concedierilor colective, criteriile folosite pentru stabilirea ordinii de priorități. Comunicarea oficială a deciziei se poate realiza prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire, prin executor judecătoresc sau prin e-mail, dacă părțile au convenit anterior asupra acestei metode.
Preavizul, un element esențial în multe situații de concediere, are o durată minimă legală de 20 de zile lucrătoare. Nerespectarea acestui termen poate atrage nulitatea deciziei de concediere. Este important de știut că, pe durata preavizului, contractul de muncă rămâne activ și produce toate efectele. Dacă în această perioadă contractul este suspendat, de exemplu printr-un concediu medical, termenul de preaviz se suspendă la rândul său. Există însă și excepții: preavizul nu este obligatoriu în cazul concedierii disciplinare sau la încetarea contractului în perioada de probă, conform legislației muncii. Informațiile sunt bazate pe Codul Muncii, actualizat prin Legea nr. 269/2021, conform datelor analizate de News24.
Angajații care contestă concedierea o pot face la tribunalul de la domiciliul, reședința sau locul lor de muncă, procedura fiind scutită de taxa judiciară de timbru. În cazul în care instanța constată că demiterea a fost nelegală, poate dispune anularea deciziei și, la cererea salariatului, reintegrarea acestuia pe postul deținut anterior. Angajatorul poate fi obligat și la plata unor despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate, plus celelalte drepturi de care salariatul ar fi beneficiat de la data concedierii până la reintegrarea efectivă. În anumite cazuri, se pot solicita și daune morale.
Un aspect procedural esențial este sarcina probei, care în litigiile de muncă de acest tip revine angajatorului. Acesta trebuie să demonstreze în fața instanței că decizia de concediere a fost legală și temeinică. De asemenea, salariații trebuie să fie atenți la un detaliu important: negocierile interne cu departamentul de resurse umane sau alte demersuri în cadrul companiei nu suspendă și nu întrerup termenul de 45 de zile (sau 30 de zile) pentru depunerea contestației în instanță. Pierderea acestui termen duce la pierderea dreptului de a mai contesta concedierea.
