Activitatea Agenției Naționale de Cadastru și Publicitate Imobiliară (ANCPI) este blocată de peste 15 zile în urma unui atac cibernetic care a făcut nefuncționale sistemele informatice ale instituției. Consecințele se resimt direct în economie, unde notarii, profesioniștii din domeniul imobiliar și cetățenii, inclusiv din Timișoara și județele din vestul țării, nu pot derula tranzacții sau alte operațiuni care depind de infrastructura ANCPI.
Incidentul a survenit după ce infrastructura informatică a agenției fusese reconstruită, iar aplicația principală, e-Terra, migră în Cloudul Guvernamental. Acest context mută discuția de la simpla protecție a datelor la continuitatea operațională, demonstrând că existența unor copii de siguranță (backup) nu este suficientă dacă procesul de restaurare a serviciilor este lent.
Costul real al acestui blocaj nu este unul tehnic, ci economic, acumulat prin timpul de inactivitate. În managementul riscului operațional, doi indicatori sunt esențiali: RTO (Recovery Time Objective), care definește timpul maxim de nefuncționare acceptat, și RPO (Recovery Point Objective), care se referă la volumul maxim de date ce pot fi pierdute. Cazul ANCPI arată că diferența dintre a avea un backup și a putea reporni rapid procesele critice este, de fapt, diferența dintre o simplă măsură de protecție și un plan funcțional de continuitate a activității.
La nivel global, organizațiile se bazează tot mai mult pe propriile copii de siguranță pentru a-și reveni în urma atacurilor. Date dintr-un raport recent arată că 66% dintre entitățile care și-au recuperat datele criptate au folosit backup-uri, o creștere cu 12 puncte procentuale față de anul precedent. Doar 48% dintre victimele cu date criptate au plătit răscumpărarea cerută de atacatori. Suma mediană solicitată a scăzut cu 65% în ultimii doi ani, ajungând la 698.000 de dolari, echivalentul a aproximativ 2,5 milioane de lei, conform Financiarul. Totuși, blocajul de la Cadastru evidențiază o limită a acestei abordări: recuperarea datelor nu înseamnă și reluarea rapidă a serviciilor, pierderea de productivitate fiind transferată în economie.
Situația de la ANCPI nu este un caz izolat în sectorul public din România. Un atac similar a vizat recent Administrația Națională a Penitenciarelor, unde au fost suspendate servicii esențiale precum telefonia pentru deținuți, programarea vizitelor și funcționarea site-ului instituției. Aceste incidente indică o problemă mai amplă, unde întreruperea serviciilor critice devine efectul cu cel mai mare impact imediat.
Strategiile moderne de protecție a datelor se concentrează pe arhitecturi unde recuperarea este un proces măsurat și testat, nu doar presupus. Acest lucru implică obiective clare de RTO și RPO, dar și redundanța geografică a datelor și a copiilor de siguranță, pentru ca restaurarea să nu depindă de o singură locație fizică. O astfel de abordare nu mai este doar o chestiune de eficiență, ci și o cerință de conformitate cu noile cadre legislative europene, precum NIS2 și DORA, care prevăd amenzi semnificative pentru nerespectarea acestor reguli.
