Documente publicate integral din dosarul de rețea al omului de afaceri Dan Șucu relevă un angajament semnat de acesta cu Securitatea în 1984 și cel puțin 58 de note informative redactate între 1986 și 1987. Aceste informații contrastează cu o adeverință emisă de CNSAS în 2015, care a stabilit că patronul clubului Rapid nu a avut calitatea de colaborator al Securității în sensul legii.
Dosarul, identificat cu numărul R303384, conține 62 de file și acoperă perioada iunie 1984, noiembrie 1989. La data semnării angajamentului, 16 august 1984, Dan Viorel Șucu avea 21 de ani, era student în anul al III-lea la Politehnică și activa ca ghid colaborator extern la ONT Carpați. El a semnat documentele folosind numele conspirativ „Mircea Crișan”.
Activitatea sa principală, așa cum reiese din dosar, consta în obținerea de informații despre turiști străini, reprezentanți ai firmelor de turism, jurnaliști și colegi. Într-un interval de un an și jumătate, între iunie 1986 și decembrie 1987, au fost consemnate minimum 58 de note informative semnate de el.
Textul angajamentului semnat la acea vreme este explicit. „Subsemnatul Șucu Dan, (…) conștient de faptul că apărarea patriei constituie o îndatorire patriotică pentru fiecare cetățean, mă angajez să sprijin organele de securitate prin informarea lor cu toate datele și informațiile pe care le voi constata în timpul însoțirii grupurilor de turiști străini sau al discuțiilor pe care le voi purta cu aceștia ori aflate de la alte persoane”, se arată în document. Angajamentul stipula, de asemenea: „Voi respecta toate indicațiile ce mi se vor da (…) Informațiile le voi prezenta în scris, sub formă de note informative și le voi semna cu pseudonimul «Mircea Crișan».”
Discrepanța majoră este cea dintre conținutul acestor documente și verdictul oficial din 2015. Atunci, CNSAS a concluzionat că Dan Șucu nu a fost colaborator al Securității, conform legii. Decizia nu a fost însă unanimă, fiind înregistrate trei opinii separate, formulate de membrii Consiliului Florin Abraham, Florian Bichir și Corneliu Turianu.
Potrivit informațiilor publicate de Jurnalul Național, dosarul integral expune și modul în care tânărul Șucu era perceput de alte surse ale Securității înainte de recrutare. Într-o notă din 2 iunie 1984, sursa „Tănase” îl caracteriza, iar la 26 iulie 1984, sursa „Raluca” nota că este „foarte conștiincios și îndatoritor” și „timid, dar fără exagerare”. O evaluare mult mai aspră provine de la sursa „Sorina”, care, într-o notă din 9 august 1984, după ce menționează notele obținute de Șucu la examenul de ghid (7 la cunoștințe social-politice și la engleză, 8 la patrimoniu turistic și 9 la tehnică turistică), îl descria astfel: „Este dornic să lucreze, vine des pe la ONT, dar e Timid, greoi în gândire, bâlbâit. Un mediocru necesar!”
Două aspecte rămân neclare în urma publicării documentelor. Primul se referă la conținutul exact al celor 58 de note informative și la consecințele pe care acestea le-au avut asupra persoanelor vizate. Al doilea vizează motivele pentru care, în ciuda angajamentului și a numărului mare de note, CNSAS a emis o adeverință de necolaborare în 2015. Ultimul document din dosar este datat 6 noiembrie 1989 și nu indică o încetare a colaborării, ceea ce lasă deschisă interpretarea privind o posibilă continuare a activității, deși nu există dovezi în acest sens.
